Dragobetele, celebrată anual pe 24 februarie, reprezintă o sărbătoare românească cu origini precreștine, simbolizând iubirea, renașterea naturii și prevestind primăvara. În credința populară, această zi marchează momentul în care, similar păsărilor, tinerii își caută perechea, iar în plan mitologic, Dragobete era venerat ca o divinitate a iubirii și a tinereții.
Între Dragobete și Valentine’s Day
Renașterea autentică a Dragobetelui se confruntă cu riscuri semnificative. Globalizarea culturală și comercializarea intensă a iubirii prin mass-media și rețelele sociale, începând cu anii ’90, au favorizat sărbători străine precum Valentine’s Day, perceput ca mai „actual” de tineri. Această tendință, alături de urbanizarea accelerată și diminuarea transmiterii intergeneraționale a valorilor, plasează sărbătorile tradiționale într-o poziție dezavantajată în fața industriei de divertisment.
Cercetarea realizată în 15 județe ale țării, prin intermediul adolescenților care au mers pe teren pentru interviuri cu cei vârstnici, demonstrează că identitatea românească poate să renască ca un ca un izvor curat care reapare după o secetă îndelungată, ca o floare de colț răsărită din stânca uitării.
Această renaștere este mai mult decât o întoarcere la tradiții — este o reîmbrățișare a sufletului românesc, o reconectare cu valorile autentice ale iubirii curate și respectului față de natură și obicei. Într-o lume tot mai grăbită, Dragobetele aduce o clipă de tihnă în care inimile se întâlnesc sub semnul blândeții și al moștenirii străbune.
